Figura 2. Punctele critice pentru diferite componente ale sistemului climatic.

Rezultatele studiului arată că cinci punctele critice sunt deja posibile pentru valorile actuale ale temperaturii medii globale (1.1°C):

• Colapsul calotei glaciare din Groenlanda: topirea acestei calote glaciare poate duce la o creștere a nivelului mării cu aproximativ 7 metri având astfel un impact foarte mare asupra regiunilor de coastă; acest proces de topire – odată inițiat – este, însă, unul de durată;    

• Colapsul calotei glaciare din Antarctica de Vest: această calotă conține suficientă gheață pentru a crește nivelul mării cu aproximativ 3 metri; și acesta este un proces care are loc la o scară mare de timp; 

• Dispariția recifelor de corali din regiunile tropicale: temperaturile ridicate expun coralii unui stres termic care duce la dispariția acestora (“albirea coralilor”); aici impactul este direct asupra ecosistemului, dar și asupra turismului și pescuitului;

• Topirea bruscă a permafrostului din regiunile nordice: odată cu topirea permafrostului cresc emisiile de dioxid de carbon și metan înmagazinate în solul înghețat, ceea ce duce la creșterea concentrațiilor gazelor cu efect de seră; 

• Colapsul curentului din Marea Labrador: colapsul acestui curent poate duce la o răcire rapidă cu impact asupra diferitelor sectoare economice, asupra agriculturii, rezervelor de apă și asupra managementului energiei pentru Europa de Vest și pentru coasta de est a statelor Unite.

În Figura 3 sunt reprezentate punctele critice (valorile de prag) estimate (punctul portocaliu) pentru cele 16 elementele critice ale sistemului climatic dar și domeniul de valori pentru punctele critice (dreptunghiul portocaliu). De exemplu, colapsul calotei glaciare din Groenlanda are punctul critic estimat în cele mai multe studii la 1.5°C. Sunt însă studii care estimează valoarea de prag pentru colapsul calotei glaciare din Groenlanda la 0.8°C (valoare minimă) iar altele la 3.0°C (valoarea maximă).  Punctul critic pentru colapsul calotei glaciare din Groenlanda nu au fost încă atins așa cum putem observa din Figura 3, deoarece creșterea temperaturii medii globale (linia punctată) este mai mică decât punctul critic. Însă nu putem spune în acest moment că acest punct critic nu va putea fi atins, chiar dacă temperatura medie globală va fi menținută la valorile actuale (valoarea minimă estimată pentru acest punct critic este mai mică decât creșterea temperaturii medii globale). Astfel, pentru o creștere a temperaturii medii de 1.1°C colapsul calotei glaciare din Groenlanda este posibil, dar nu probabil.

În cazul unei creșteri a temperaturii medii globale cu 2–3°C (o creștere probabilă ținând cont de politicile actuale) vom asista la:

• Dispariția ghețarilor montani, în afară de creșterea nivelului mării, va avea un impact mare asupra comunităților locale; ghețarii montani pot fi considerați “turnuri de apă” deoarece sunt rezerve de apă potabilă, de apă care poate fi utilizată pentru agricultură sau pentru producerea de energie electrică.

• Înverzirea Sahelului care, spre deosebire de celelalte elemente critice ale sistemului climatic, poate avea un impact pozitiv la nivel local, pentru că vegetație înseamnă umbrire, umiditate, temperaturi care mai au șanse să fie reglate/ „reparate”; însă pentru regiunile învecinate Sahelului cantitatea de precipitații va fi mai redusă ceea ce va avea un impact asupra comunităților. 

• Dispariția pădurii amazoniene devine probabilă pentru o creștere de aproximativ 3.5°C a temperaturii medii globale. Dacă însă considerăm și defrișările din această regiune, atunci pragul critic ar fi observat mai devreme. Dispariția pădurii amazoniene poate avea un impact la scară globală pentru că ar adăuga aproximat 0.1°C la încălzirea globală, iar local ar duce la dispariția unei dintre cele mai mari zone de biodiversitate și la o modificare a regimului precipitațiilor în America de Sud. 

Pentru valori mai mari de 4°C ale creșterii temperaturii medii globale:

• Colapsul permafrostului devine probabil, ceea ce poate duce la o creștere a temperaturii medii globale cu 0.2–0.4°C; 

• Colapsul Circulației Meridianale din Atlantic (AMOC) care duce la o răcire a regiuni de nord a Atlanticului, iar structurile de vreme din Europa și America de Nord ar fi perturbate. 

• Pădurea boreală dispare treptată în regiunii sudice și se extindere către nord cu impact asupra biodiversității și comunităților locale.  

Pentru creșteri mai mari de 6°C ale temperaturii medii globale, vom asista la: 

• Colapsul banchizei din timpul iernii din Arctica;

• Colapsul cotei glaciare din Antarctica de Est, ceea ce ar duce la amplificarea încălzirii globale și la o creștere semnificativă a nivelului mării de peste 50 metri. Dar creșteri ale temperaturii medii globale de peste 6°C față de perioada pre-industrială sunt considerate foarte puțin probabile.   

Dintre cele 16 elemente critice ale sistemului climatic, un impact asupra Europei vor avea:

• Colapsul calotei glaciare din Groenlanda deoarece o creștere a nivelului mării va afecta comunitățile din zonele de coastă ale Europa.  

• Topirea permafrostului din Svalbard și Scandinavia va avea un impact asupra biodiversității, de exemplu, dispariția florei locale, contribuind de asemenea și la schimbările climatice prin eliberarea de dioxid de carbon și metan.

• Colapsul Circulației Meridianale din Atlantic, un curent oceanic care transportă ape mai calde dinspre tropice către nordul Atlanticului, ar duce la o răcirea în regiunea Europei și la o prelungirea a perioadelor cu precipitații reduse din Mediterana.  

Punctele critice devin tot mai posibile și cer acțiuni concrete

În concluzie, sinteza realizată de Armstrong McKay et al. (2022) indică faptul că suntem încă într-o stare “sigură” din punct de vedere climatic, având în vedere că “doar” cinci elemente critice ale sistemului climatic devin posibile pentru creșterea observată a temperaturii medii globale de aproximativ 1.1°C – printre ele reamintim colapsul calotei glaciară din Groenlanda sau al celei din Antarctica de Vest, situații detaliate mai sus. 

Odată cu atingerea valorii de 1.5°C pentru încălzirea globală undeva în 2030, patru puncte critice devin probabile și alte cinci devin posibile, ceea ce ar duce, de exemplu, la creșterea nivelului mării – ceea ce va necesita programe substanțiale de adaptare. De asemenea această sinteză oferă încă un argument pentru reducerea rapidă a emisiilor gazelor cu efect de seră: putem limita, astfel, creșterea temperaturii medii globale în conformitate cu obiectivul Acordului de la Paris și să reducem probabilitatea de a atinge valorile de prag pentru diferite elemente critice ale sistemului climatic. 

(Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul InfoClima.)

În 2022, temperatura medie globală a crescut cu aproximativ 1.2°C față de perioada preindustrială. Bazându-ne pe experiența din viața de zi cu zi am putea spune că asta nu ar însemna mare lucru. 

Însă o limitare a creșterii la 1.5°C ar reduce semnificativ riscurile și impactul schimbărilor climatice. Dar ce se va întâmpla dacă temperatura medie globală va continua să crească la valori de peste 2°? Care vor fi consecințele la scară globală?